marți, 19 august 2014

Electronic makeup

miercuri, 13 august 2014

Croatia 2014 (1)

Simt nevoia sa impartasesc experienta concediului de anul acesta. Nordul Croatiei.

Imi doream de mult sa ajung in Croatia, doar ca sotului meu ii era groaza sa mearga cu masina intr-o tara straina. Pana la urma ne-am hotarat sa facem un concediu scurt anul acesta si am ajuns intr-un final sa ne intelegem in legatura cu mersul in Croatia cu masina.

Am cautat la agentii o oferta pentru all-inclusive la un hotel, dar nu am ajuns la nici un acord. Nu stiu despre voi dar eu inca nu am gasit o agentie de turism romaneasca sa vorbeasca pe limba mea. daca stiti voi va rog sa imi recomandati!

Am cautat eu hoteluri la care sa stam, dar am avut o experienta nefericita cu metoda aceasta cand am fost in Barcelona, asa ca nu prea am avut curaj sa repet experienta.

In cautarile mele, am dat peste multe forumuri unde scria multa lumea ca a fost cu masina in Croatia si ca nu au facut rezervare ci au gasit cazare la fata locului. Mi-a suras ideea imediat. Vazut-placut-luat este cea mai corecta afacere pe care o poti face.

Stiam ca Dubrovnikul este foarte frumos, dar din pacate noi aveam doar o saptamana la dispozitie asa ca am ales Istria. Ne-am hotarat ca nu o sa mergem intr-o statiune mare, ci o sa ne incercam norocul in satucele dintre marile statiuni. Ne am uitat pe Google Maps si am vauzt o gramada de sate mici intre Rijeka si renumita Pula. Ne-am hotarat ca acolo e de noi.

Ne-m hotarat sa plecam duminica seara, doar ca sambata sotul meu si-a dat seama ca are buletinul expirat. cat va vine sa credeti? barbatii astia.... luni dimineata s-a prezentat la primarie, le-a spus oamenilor ce a patit si ca nevasta e tare suparata :) iar ei, fiind barbati, au rezonat cu problema sotului mei si i-au facut in aceeasi zi buletinul, astfel ca luni seara la 9 am pornit spre Croatia.

Am ajuns in Ungaria am urcat pe autostrada si am tinut-o drept pana in Rijeka. Drumul lin, din Budapesta incolo doar nemti  pe autostrada, ziceai ca suntem in Germania, deci nu ne-a depasit nimeni periculos, nu ne-a facut nimeni semne sa ne dam la o parte, oameni civilizati ce sa mai zici.

Ajunsi in Croatia am inceput sa urcam munti. Si cu cat  ne apropiam de mare mai mult cu atat muntii erau mai inalti. La un moment dat am estimat ca mai avem vreo jumatate de ora pana la mare, iar muntii erau tot mai inalti. Ma gandeam cand incepem sa coboram inspre mare, dar la o cotitura, desi eram la o altitudine mare am zarit-o si pe scumpa mare Adriatica.

Am hotrarat atunci ca Croatia este tara mea preferata. Pentru mine nu exista un loc mai frumos decat muntele si marea la un loc. Ajunsi in Rijeka am luat o pauza de cafea ca sa ne orientam. Orasul mi s-a parut murdar si darapanat, dar nu am vazut mult din el. Ne-am hotarat ca nu stam acolo nicidecum si am pornit spre satucele din vest.

Ajunsi in Opatija am inceput sa ne oprim sa intrebam de cazare. Sotul meu a avut ideea sa intrebe a un hotel... pretul era de 110 euro pe noapte. Sunt semne peste tot unde scrie: Zimmer sau Camere sau Rooms. Deci locuri de cazare se gasesc la fata locului. Ne-am calmat putin nelinistea si am vauzt ca o sa dormim undeva sigur in noaptea aceea.

Am prins curaj si am oprit la o casa. O doamna ne-a primit. Vorbea croata si germana. Sotul meu vorbeste cat de cat germana. Ne a aratat un apartament in spate, 60 euro. Cand am intrat acolo m-a podidit plansul. O mizerie, o camera mica, intunecata si plina de paianjeni. I-am spus sotului meu ca nici vorba. Apoi doamna l-a chemat pe seful ei, el ne-a mai aratat un apartament tot acolo foarte mare: dormitor imens, baie mare, living cu bucatarie la fel de imens. Dar tot nu mi se parea curat, iar pretul era mai mare decat aveam eu planificat, maxim 50 euro. Cand a vazut ca stramb din nas, ne-a zis ca mai are o locatie. Ne-am luat dupa el pe niste stradute intortocheate si amu ajuns nu stim cum la un mic hotel. Ne-a arat o camera frumoasa cu un balconas care dadea spre mare. Era frumos, doar trebuia sa iti faci de mancare la bucataria de la parter. Era tot 60 euro. L-am fi luat, dar nu ne dadea voie sa ne cazam pana la 5 dupa masa,era 10 dimineata si noi nu dormisem toata noaptea. Stateam in dubii in timp ce el incerca sa ne convinga ca nu mai gasim nicaieri in perioada asta, fiind 5 august si daca mai gasim o sa fie mult mai scump decat la el. Aproape am zis da, dar domnul a dat-o in bara cand a zis de vreo 2 ori: Imi lasati banii acuma si va intoarceti la 5. Nu mi-a placut cum tot insita cu banii. I-am zis sotului meu ca eu acolo nu stau. El s-a bosumflat putin, era ingrijorat ca am pierdut  afacere buna.

Am pornit spre urmatoarea locatie, dar eu nu vroiam sa opresc nicaieri sa intrebam. Parca nicaieri nu imi placea. SI mergan asa am ajuns in Moscenicka Draga. Am oprit si am intrebat la prima casa daca au camere, ne-au zis ca la 500 m mai incolo este un punct info si de acolo o sa ne indrume. Am mers acolo, i-am spus fetei de la ghiseu, care vorbea engleza foarte bine, ca vrem o camera cu bucatarie daca se poate pentru 5 nopti. A dat un telefon, a venit un mos pe un scuter si ne-a dus sa vedem cazarea. Era un apartament intr-o casa. Aveam dormitor mare, o camera pt copii, living cu bucatarie complet utilata si baie cu vana si masina de spalat. Afara aveam o terasa de vreo 20 mp cu balansoar, masa mare cu bancute si un gratar  mare. Nu se vedea marea de pe terasa, dar peisajul era foarte frumos. Mai jos aveti poze.

Restul experientei intr-o postare urmatoare.



marți, 18 martie 2014

Defragmentare

Simt nevoia sa ma destainui… si, pentru ca i-am blocat emailul prietenei mele cu mesaje lungi si incoerente, o sa scriu aici.Daca cineva o sa citeasca rog comentarii, daca nu sper macar ca o sa imi faca bine sufleteste.

Pentru mine sa scriu despre ceea ce gandesc este exact ca si defragmentarea unui hard. Exista milioane de informatii asezate aiurea, care imi ingreuneaza procesul gandirii, dar daca incep sa le asez pe hartie e ca si cum mi-as regrupa neuronii astfel incat sa imi fie mai usor sa procesez milioanele de ganduri. Sper ca la sfarsitul fiecarei pagini sa fiu defragmentata macar putin, pentru ca altfel mintea mea o sa ruleze la nesfarsit o serie de intrebari la care nu o sa le gaseasca niciodata raspunsul.

Dragelor, avand in vedere ca am nevoie serioasa de "girl-talk", va rog sa veniti cu comentarii si sa impartasiti experientele voastre. Poate atunci nu ma voi mai simti asa debusolata si de ce sa nu o zic... singura.

Nu e ca si cum nu as avea prietene, dimpotriva, sunt multe si dragute si simpatice, doar ca timpul cu fetele e mult mai limitat de cat era acum cativa ani. Atunci cand ma vad cu ele incerc pe cat posibil sa savurez momentul si nu sa ma plang de trairile mele interioare si intrebarile existentiale care ma macina.

De aceea mi s-a parut ca varianta unui blog este mult mai simpla si mai convenabila. Eu scriu cand simt nevoia, iar voi cititi atunci cand sunteti intr-o stare care rezoneaza cu a mea. Astfel ne sustinem una pe cealalta fara sa fim in acelasi loc si in aceeasi stare sufleteasca in acelasi timp. Simplu, nu?

Si asa de inceput vreau sa va recomand o melondie care imi place enorm: